Trust and benefits

Încrederea în sine reprezintă poarta către sufletul celui care îți oferă asta, odata ce ți-a deschis ușa te lasă să privești înăuntru și să explorezi toate încăperile, depinde doar de teama ta de a le cerceta pe toate (curiozitatea de multe ori a omorât pisica, nu?), acolo trebuie să fii civilizat, să fii decent, să te porți ca la tine acasă iar dacă se întâmplă să faci ravagii intenționat, vei fi dat afară fără drept de apel. Odată dat afară lacătul se pune pe acea ușă și niciodată nu vei mai nimeri cheia bună care ducea acolo. Pe cât de greu se câștigă încrederea, pe atât de ușor se poate și pierde, de tot. Eu unul consider că odata ce cineva ti-a înșelat încrederea, niciodată nu vei mai privi cu aceiași ochi persoana respectivă, oricât de mult s-ar strădui să pară ceea ce nu e, una sinceră.  Una e să omiți ceva ca lucrurile sa meargă bine, alta este minciuna intenționată, răutăcioasă... dar nu este vorba doar ceea ce cred eu, ca un om imparțial văd ambele situații, dar un lucru este clar, ca atunci când inveti în cei șapte ani de acasă de la părinți, că nu este frumos să minți, deci mă aștept ca și părerile altora să fie asemănătoare.
Și mai cred ceva, în reciprocitate, ceea ce oferi, ți se va și întoarce, ideea este doar să nu ai așteptări prea mari, s-ar putea să-ți fie înșelate!